Întrebări frecvente

Psihologul studiază modul în care gândim, simţim şi ne comportăm şi aplică aceste cunoştinţe pentru a-i ajuta pe ceilalţi să înteleagă, să-şi explice şi să-şi modifice comportamentul.

În România, profesia de psiholog este reglementata prin legea 213/2004. Conform acesteia, psihologul desfăşoară urmatoarele activităţi:
• studiază comportamentul uman şi procesele mentale;
• investighează şi recomandă căi de soluţionare a problemelor psihologice;
• elaborează şi aplică teste pentru masurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane;
• testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;
• interpretează datele obţinute şi elaborează recomandările pe care le consideră necesare.

Psihologul este obligat să păstreze confidenţialitatea în legatură cu faptele şi informaţiile despre care a luat cunoştinţă în timpul desfăşurării actului psihologic, fiindu-i interzisă utilizarea în interes personal sau în beneficiul unei alte persoane a acestora. Rezultatele evaluării psihologice pot fi prezentate unei alte persoane numai cu acordul persoanei evaluate şi cuprind informaţii relevante în raport cu scopul urmărit. Confidenţialitatea actului psihologic persistă şi după încheierea relaţiilor profesionale cu beneficiarul (clientul sau pacientul).

Odată ce ai găsit un psiholog la care să mergi şi faci o programare, este foarte important să ştii ce o să se întâmple acolo.

La o primă întâlnire, vei fi rugat să îi descrii problema sau problemele tale şi va trebui să oferi câteva detalii despre istoricul tău. Ţi se vor pune întrebări despre momentul în care a apărut problema, cum ai încercat să o rezolvi, ce te-a ajutat şi ce nu te-a ajutat în rezolvarea problemei, cum îţi afectează viaţa personală, socială şi cea profesională. Întrebările despre istoricul tău se pot referi la detalii despre experienţele tale, la educaţie şi locul tău de muncă, la starea civilă şi relaţiile interpersonale, dacă iei medicamente, consumi alcool sau droguri, etc. Această etapă de culegere de informaţii poate continua şi pe parcursul celei de-a doua întâlniri şi poate fi completată de utilizarea testelor psihologice.

Folosirea testelor psihologice ajută la o mai bine înţelegere a tipului de problemă pe care o ai şi cum îţi afectează aceasta emoţiile, sentimentele, comportamentul şi gândurile. În momentul în care psihologul intenţionează să folosească un test, îţi va explica motivul şi modul în care îl va folosi. Spre exemplu, unele teste sunt utilizate pentru a evalua starea de spirit şi pentru a ajuta la diagnostic, altele pentru problemele de memorie, concentrare sau pentru a observa caracteristicile de personalitate.

După această etapă de evaluare, vei fi ajutat să stabileşti obiective şi scopuri identificând modalităţi şi strategii terapeutice potrivite nevoilor tale. Acestea pot include creşterea încrederei în tine, să te simţi mai putin deprimat sau confortabil în anumite situaţii sociale, sa faci faţă mai bine durerii sau unei boli medicale, să te întelegi mai bine cu partenerul, familia ori copiii, să îţi imbunătăţeşti modul de a acţiona etc. În plus, psihologul va urmări progresele pe care le faci pentru îndeplinirea acestor obiective iar la anumite intervale de timp îţi poate solicita completarea unor chestionare care vor evidenţia progresele.

E important să ştii şi să reţii faptul că schimbarea sentimentelor, gândurilor şi comportamentelor poate fi un proces dificil, în care te angajezi că vei participa la sedinţe şi vei urma recomandările primite. Ceea ce nu poate fi schimbat este trecutul, însă există posibilitatea modificării modului în care acesta te afectează. De asemenea, e dificil să schimbi comportamentul celorlalţi. Intervenţia psihologică este axată, în primul rând, pe modul în care te poate ajuta să-ţi îmbunătăţeşti viaţa.

Uneori pot exista mai multe modalităţi de a rezolva sau de a gestiona o problemă psihologică, iar cea aleasă poate depinde de caracteristicile tale şi de formarea profesională a psihologului.

Ai dreptul să fii un client informat şi un participant activ în procesul terapeutic, iar în cazul în care ai întrebări sau nelămuriri este important să le adresezi psihologului.

Odată ce ai găsit un Psihiatrul este absolventul unei facultati de medicină si specializat in psihiatrie.  In competenta sa intra prevenirea, diagnosticul si tratamentul bolilor psihice. Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihiatru este prescrierea medicatiei potrivite.

Psihologul este absolventul unei facultati de psihologie si specializat in domenii diferite: psihologie clinica, educaţionala, organizationala etc. In competenta sa intra studiul psihicului si al comportamentului uman, testarea psihologica, investigarea si recomandarea unor modalitaţi de soluţionare a diferitelor probleme psihologice.

Psihoterapeutul este specialistul (de exemplu medic sau psiholog) cu o formare postuniversitara in psihoterapie. Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihoterapeut difera in funcţie de scoala terapeutica careia ii apartine: conversatia terapeutica, psihodrama, hipnoza, interventia prin arta, terapie existentiala, etc.

Cele mai multe dintre persoanele care contactează un cabinet de psihoterapie o fac pentru ca trec printr-o perioada dificila a vietii, se confrunta cu o problema existentiala complexa si, in general, pentru ca se gasesc intr-o situatie pe care considera ca nu o pot rezolva singuri sau cu ajutorul celor apropiati.

Sunt persoane care solicita ajutor pentru ca intr-adevar sufera de o boala psihica si sunt in evidenta unui cabinet psihiatric. In aceste cazuri, psihoterapia completeaza tratamentul medicamentos prescris de medicul psihiatru.

Un segment important dintre cei care solicită psihoterapie este reprezentat de persoanele care se inscriu intr-un grup de dezvoltare personala deoarece doresc sa-si imbogateasca viata personala, sa-si imbunatateasca performantele profesionale si relatiile interpersonale.

De regula, cerem ajutorul unui psihoterapeut sau al unui consilier atunci cand familia, colegii sau anturajul nu ne intelege, nu ne confirma, se arata plictisiti sau neinteresati de problemele cu care ne confruntam. Psihoterapeutul nu te va judeca, nu iti va da sfaturi, nu va lua decizii in locul tau dar va face tot posibilul sa te ajute sa gasesti solutiile cele mai potrivite pentru tine. El te va insoti si ghida in procesul de autocunoastere, autodezvaluire si insanatosire fizica si psihica .

Hotararea de a lucra cu un psihoterapeut pentru obtinerea unor rezultate pozitiv inseamna:

  • participarea la sedinte motivat fata de propria schimbare, dispus sa vorbesti despre gandurile, emotiile si sentimentele tale
  • informare cu privire la eficienta si limitele metodei psihoterapeutice. Sarcina ta – ca si client – este ca, sub indrumarea terapeutului, sa vorbesti despre lucrurile care te preocupa si te macina. Progresul in psihoterapie se realizeaza pe masura ce iti dezvolti capacitatea de autoobservare, capacitatea de a-ti exprima gandurile si emotiile si de a reflecta asupra lor, precum si abilitatea de a surprinde intentiile din spatele comportamentelor tale
  • disponibilitatea de timp pentru a participa la sedintele convenite impreuna cu terapeutul. Psihoterapia este un demers intensiv si riguros. Si ca orice “studiu“ presupune motivatie, efort, implicare si curaj
  • minim de maturitate emotionala care sa-ti pemita sa inveti cum sa nu critici, sa nu sfatuiesti, sa nu controlezi, sa nu predici altora ci sa-i asculti pe ceilalti cu empatie

Timpul acordat unei sedinte de psihoterapie este in majoritatea modelelor terapeutice de 45-50 min cu mici variatii in functie de suferinta asistata, varsta persoanei care solicita serviciul de psihoterapie), continutul sedintelor (individuale, de grup ,de cuplu, etc.,).

Frecventa in majoritatea modelelor terapeutice este de o sedinta pe saptamana, exceptie facand psihoterapiile de orientare psihodinamica unde frecventa sedintelor poate fi mai mare. Timpul acordat unei sedinte de consiliere este de 20 min, frecventa 1-2  sedinte pe saptamana.

In practica, frecventa sedintelor se stabileste de comun acord cu cel care solicita serviciul de  psihoterapie / consiliere si tine cont de disponibilitatea de timp a clientului si a specialistului, de natura problemei care trebuie rezolvata si masura in care problema afecteaza viata persoanei.

Procesul terapeutic se incheie:

  • oricand terapeutul considera ca pacientul a parcurs etapele schimbarii cu succes
  • oricand terapeutul considera ca pacientul nu face progresele asteptate de el sau de beneficiarul serviciului.

In practica, s-a demonstrat necesitatea unui numar minim de 10 – 12 sedinte pentru  psihoterapie, 6 – 8 sedinte pentru  consiliere.

In terapiile psihodinamice,  numarul si frecventa sedintelor este mult mai mare si nestandardizat .